În lumea artei româneşti, rezonanţa numelui Verona este complexă, acesta sugerează atât vocaţia pentru pictură a celor trei membri de seamă ai acestei familii: Arthur Verona, Nicolae Henri Verona şi Paul Verona, cât şi iubirea pentru istoria şi frumuseţile pământului românesc.
Familia Verona a fost înnobilată în 1478, vechime semnalată în oraşul Scutari din Albania, stăpânită de veneţieni. Titlul de nobleţe a fost câştigat cu sabia datorită vitejiei prin care s-au distins câţiva dintre membrii acesteia în cadrul armatei veneţiene din Verona. Cei doi fraţi, Nicolae Henri şi Arthur Verona, s-au născut la Brăila, loc unde se stabilise mama, Contesa Amalia di Lucovich, născută în Prcanj, Cattaro, soră a vestitului Conte Antonio di Lucovich, stabilit la Cardiff, UK, descendenţi ai lui Triffone di Lucovich, amiral al flotei în 1652. Tătăl fraţilor Verona, Francesco Spiridon Verona, descendent al familiei Verona, a fost de asemenea căpitan de marină civilă şi armator de corăbii, a venit din golful Cattaro, aflat pe coasta Dalmaţiei, azi Kotor, Muntenegru, fiind însărcinat de Principele Munteniei, Gheorghe Bibescu, cu organizarea unei flote comerciale şi a unei case de comerţ cu cereale la Brăila, loc unde s-au stabilit la venirea în România.
VERONA LUCOVICH FAMILY Tree
ARTHUR VERONA – DATE BIOGRAFICE:
1867 24 august, s-a născut, la Brăila, Arthur Petre Anton Bartolomeu Francisc Maria Verona. Certificatul de naștere atestă că tatăl este FrancescoVerona și mama Contesa Amalia di Lucovich, de religie romano-catolică și cetățenie austriacă. Locul de origine este Cattaro.*15
1877 Pleacă să studieze la Viena, iar în 1881 se mută la Cernăuți, unde fratele său, Nicolae Henri Verona, se mută de la Brăila și unde construieşte o casă mare la Herța, în Ucraina.
1888 Absolvă, cu diplomă de merit, 6 clase la liceul din Cernăuți. Se înscrie la Academia Militară Tereziană din Viena. Pictează un prim autoportret în uniforma unităţii.
1889 Expune, la Viena, prima sa lucrare”Patrula de noapte”. Vizitează Italia.
1891 Absolvă Academia Militară Tereziană şi devine ofiţer.
1893 Expune la Salonul Secesioniștilor din München.
1895 Pleacă la München pentru studii de pictură și lucrează sub îndrumarea profesorilor Fritz von Uhde și Simon Hollósy.
1896- 1897 Studiază la München și Baia Mare. În acest an pictura „În codrul Herței”este înscrisă în catalogul Salonului Oficial francez, este reprodusă în L’Illustration. Obține mențiunea juriului francez.
1898 În cadrul Expoziției artiștilor în viață (Salonul Oficial) expune lucrarea „În codrul Herţei”- un grup de țărani, care, pe înserat, stau în jurul focului, unde, într-o oală, se adună apă. O fată frumoasă face cină. Un bătrân spune o poveste, în timp ce un câine urmărește. Este o idilă mare și bine proiectată.*16
1899 Pleacă la Paris pentru a studia la Academia Julian. Aici îi are ca profesori pe Jean-Paul Laurens, William-Adolphe Bouguereau și Gabriel Ferrier. Participă la Expoziția internațională de la Paris – Secția românească.
1900 Participă, din nou, la Expoziția internațională de la Paris. Expune „Pâinea cea de toate zilele” şi „Înmormântarea unui grănicer”.
1901, 3 decembrie, este membru fondator al Societății „Tinerimea Artistică”, alături de Artachino, Stephen Luchian, Kimon Loghi, GD Mirea, Gheorghe Petrășcu, Oscar Spaethe, Ștefan Popescu și Nicolae Vermont.
1902, 1 martie, participă la prima Expoziţiei a Tinerimii Artistice de la Ateneul Român. Mai târziu, în acelaşi loc, îşi organizează prima expoziţie personală apreciată de pictorul Nicolae Grigorescu. De asemenea, participă la Expoziția Universală de la Viena, unde expune: „Toamna”, „Hora”, „Pâinea cea de toate zilele” sau „Între nalbe”.*17
1903, 23 martie, participă la a doua expoziție a „Tinerimii Artistice”, la Ateneul Român. În cadrul expoziţiei din acest an, organizează, cu foarte mult bun gust un mic salon pentru A.S.R. Principesa Maria. În acest salon, prezintă o lucrare valoroasă: portretul Alteței Sale Regale, îmbrăcată în costum bizantin, cu cadru decorat cu pietre prețioase ale bijuteriilor Principesei Maria.*18
Verona a avut ideea de a o prezenta pe A.S.R. Principesa Maria ca regină bizantină, cu un titan și o mantie strălucitoare de aur și pietre prețioase. Sprijinul și cadrul pentru pictura sunt adaptări foarte reușite ale motivațiilor bizantine. Această pânză atrage atenția tuturor vizitatorilor și este cumpărată de către Prințul Leon Ghica.* 19 De asemenea, participă la Expoziția de la Atena organizată de „Tinerimea Artistică”. *20
1904 Se căsătorește cu Maria Zerman și se stabileşte la București. Un incendiu mare îi distruge atelierul de pictură din Palatul Funcționarilor din Piața Victoriei. Prin vânzarea picturilor, Verona își îmbogățește biblioteca și propriul muzeu, dar, în foc, pierde întreaga colecție: 180 de picturi, albume de artă vechi, costume populare tradiționale, covoare persane, arme, săbii etc. *21
1905 Este însărcinat să creeze o frescă cu subiecte din istoria poporului român, să decoreze Cula românească, după modelul celei din Argeş, Şuici, pentru marea Expoziție Jubiliară în 1906.
1906 Participă la Expoziția din Munchen și la cea de-a 4-a Expoziție „Tinerimea Artistică” din București, unde prezintă compoziția „Pâinea cea de toate zilele”. Este premiat la Salonul Oficial și participă la Expoziția Jubiliară la Palatul Artelor, pictează fresca din „Turnul lui Tepes”.*22
1907, 4 iulie, devine membru al Ordinului Coroana României în grad de ofiţer. Participă la cea de-a 5-a Expoziție a „Tinerimii Artistice”. Expune, la Ateneul Român, noua sa lucrare monumentală „Cosaşii”, realizată în județul Botoșani, expusă azi în sala mare a Muzeului Județean Botoșani.*23
1908 Deschide o expoziție personală în București. Criticii Nicolae Iorga, G.M. Cantacuzino, Eugen Crăciun și Apcar Baltazar scriu articole entuziaste despre lucrările sale. Este refuzat să preia catedra la Școala de Belle Arte din București în favoarea lui Costin Petrescu, deși mulți critici și istorici iau parte lui Verona. Lucrează în Valea Oltului și Herța. Participă la expoziția organizată de TinerimeaArtistică.
1909, 7 iulie, este decorat cu Medalia Bene Merenti clasa I-a. Pictează plafoanele palatului colecționarului Ioan Kalinderu.
1910 Este ales președinte al „Tinerimii Artistice” și participă la cea de-a 9-a expoziție cu lucrările „Primăvara” și „Drum lung”.24
La Salonul de la München este decorat cu Medalia de Aur și participă la Expoziția Tinerimii Artistice.*25 Pictează plafoanele pentru Palatul Gheorghe Cantacuzino din București (astăzi Muzeul George Enescu). Ministerul Lucrărilor Publice îi ordonă executarea unui zid pentru palatul ministerului. Realizează lucrarea „Valea Oltului”, de aproximativ 20 de metri, care a ars in timpul bombardamentelor din 1944. Lucrarea nu este altceva decât o dovadă a puterii uneia dintre cele mai frumoase forțe ale imaginii noastre.*26
1911 La expoziția Tinerimii Artistice, prezintă lucrarea monumentală „Portretul lui Mihai Viteazul”, realizată pentru Casa Artelor, împreună cu alte picturi din Herța.
1912 Expune 25 de picturi la cea de-a 11-a expoziție. Trei reprezintă scene din viața la câmp a ţăranului român – maternitate, muncă, odihnă. Este distins cu o nouă medalie de aur la München. Este catalogat ca succesor al lui Nicolae Grigorescu.*27
1913, 1 iunie – octombrie, expune la Expoziția Internațională de Artă din München, desfășurată la Crystal Palace, obține o nouă medalie de aur pentru lucrările „Toamnă” și „Hora”.*28
Odată dat decretul mobilizării generale, Verona a intrat voluntar în armata română, fiind repartizat la Regimentul 9 Roșiori. Expune 68 de pânze la cea de-a 14-a ediție a Tinerimii Artistice, 16 dintre ele expuse într-o singură sală, inclusiv două mari lucrări: „O zi în Moldova” și „O sărbătoare într-o zi în Muntenia”.*29
1914 Într-o secție personală a expoziției Tinerimii Artistice, expune lucrări precum: „La foc”, „Între nalbe”, „În pădurea Herţa ,,”Jocul”,” Pe cheiul Dunării”, „Toamna”, „În Moldova”, „Studiul unui țăran”, „Biserica din Herța”, „În portul Brăila”, „Fecior boeresc”.*30
1916 România intră în război, iar Arthur Verona face parte din divizia generalului Ioan Dragalina, luând parte la bătălii importante. Se distinge cu acte de bravură și este decorat cu Ordinul național „Steaua României” cu Spade și gradul de Cavaler cu panglică, cu Virtutea militară si cu Crucea comemorativă a războiului din 1916 – 1918 cu baretă. Este luat prizonier și a fost trimis în lagărul de la Sopron, Ungaria. Cu această ocazie restaurează capela Olmutz şi realizează lucrarea „Durerea noastră”, reprezentând un soldat român înălţând un steag.*31
1917 Multe dintre lucrările sale pleacă cu Tezaurul României în Rusia, o parte din ele sunt returnate în 1956. *32
1918 Se întoarce în România, fiind marcat profund de experiența din război. Lucrările sale sunt incluse în expoziția retrospectivă a Tinerimii Artistice de la Ateneul Român, alături de cele semnate de Teodor Aman, Ștefan Luchian, Nicolae Grigorescu, Apcar Baltazar, GD Mirea, precum și mulți alți artiști absenți din ultimii zece ani.
1919 Inițiază înființarea Academiei libere de pictură, desen şi sculptură, ca răspuns la curentul academist impus de G.D. Mirea la Școala de Belle Arte din București.
1920, 10 iulie, primeşte ordinul Steaua României cu spade în grad de Cavaler cu panglică de Virtutea militară.
1921 Deschide o mare expoziție personală la București.
1922 Participă la Salonul Tinerimii Artistice și la prima expoziție a Academiei libere. Devine membru al Ordinului Coroana României în grad de Comandor.
1923 Devine membru în comisia de achiziționare și evaluare a pieselor de artă din cadrul Ministerului Cultelor și Artelor. Participă la expoziția internațională de la Veneția, fiind delegat cu organizarea secțiunii române.
1924 Este parte a juriului care selectează lucrările pentru Bienala de la Veneția, unde expune 6 picturi. Din cele 16.000 de picturi, Regele Italiei îi cumpără lucrarea intitulată „Nunta în Moldova”. Devine membru al Ordinului Steaua României.
1925 Selectează lucrările de la Expoziția Internațională de la Paris, unde expune lucrarea intitulată „Surugiu”.Participă la Expoziția Tinerimii Artistice .
1926 Regina Maria a României îi cere să realizeze picturile murale ale Capelei de la Castelul Bran. Este numit în juriul Comisiunii Monumentelor Istorice și al Salonului Oficial. Participă la Expoziția generală de la Chișinău.*33
1927 Participă, cu zece tablouri, la expoziția retrospectivă a artiștilor români, pictori și sculptori din ultimii 50 de ani, organizată la Ateneul Român. Pictează „Maica Domnului”, în biserica Prcanj din Kotor din Muntenegru.
1928 Călătoreşte în Italia, Spania şi Franţa.
1930 Participă la Salonul Oficial.
1931, 22 septembrie, i se acordă Ordinul de merit cultural clasa I de către Ministerul Instrucțiunii Publice.
1935, 1 ianuarie, este numit director al Muzeului de Artă Modernă de către Nicolae Iorga.*34
1936 Participă la Expoziția Română din Bruxelles. Casa Regală îi dă comanda pentru execuția unei fresce a plafonului scărilor Voievozilor din Palatul Regal. Lucrarea se numește Apoteoza. Un incendiu izbucneşte în atelierul lui din strada Grigore Alexandrescu nr.10, distrugând 100 de lucrări, obiecte de artă populară.
1940 Realizează Monumentul eroilor corpului didactic, alături de sculptorii Cornel Medrea şi Ion Jalea.
Este profesor la Școala Superioară de Pictură și Sculptură a Arhiepiscopiei București, înființată de patriarhul Nicodim. Predă pictura tehnică a icoanelor și conduce atelierul.
1941, 8 aprilie, Generalul Ion Antonescu semnează decretul de naturalizare.
1942 Participă la Salonul Oficial de toamnă cu schițe, desene și afișe.
1943 Publică volumul „Pictură – Studiu tehnic” cu 20 de planșe hors-text. Prefața este semnată de către Ion D. Ștefănescu. Este membru al Corpului Artiștilor Plastici.
1944 În timpul bombardării Bucureștiului se refugiază în Județul Ilfov. Participă la expoziția Salonului Oficial – prezintă lucrările „Flori de primăvară”, „Copilul” și „Flori de țară”.
1945 Cu ocazia ședinței Sindicatului Artelor Frumoase, este ales reprezentant al artiștilor plastici la Congresul general al scriitorilor, artiștilor și ziariștilor. Participă la Salonul Oficial din noiembrie – decembrie cu lucrările „Cârciumă”, „Flori de primăvară” și „Fiul Fecioarei”.
1946, 29 martie, se stinge din viață la 79 de ani, la Bucureşti.
1947 — in memoriam, Ministerul Artelor a organizat o mică expoziție comemorativă.
În Bucureşti şi Botoşani există străzi care poartă numele lui Arthur Verona. Calcanul casei aflat la intersecția străzii Arthur Verona cu Dionisie Lupu din București a devenit din anul 2005 un punct de atracție al artiștilor urbani, care au realizat picturi murale ce au intrat în memoria colectivă a bucureștenilor.