Familia Verona


Blazonul familiei Verona cu deviza Honor ante Gloriam


Familia Verona a fost înnobilată în 1478, vechime semnalată în oraşul Scutari din Albania, stăpânită de veneţieni. Titlul de nobleţe a fost câştigat cu sabia datorită vitejiei prin care s-au distins câţiva dintre membrii acesteia în cadrul armatei veneţiene din Verona. Cei doi fraţi, Nicolae Henri şi Arthur Verona, s-au născut la Brăila, loc unde se stabilise mama, Contesa Amalia di Lucovich, născută în Prcanj, Cattaro, soră a vestitului Conte Antonio di Lucovich, stabilit la Cardiff, UK, descendenţi ai lui Triffone di Lucovich, amiral al flotei în 1652. Tătăl fraţilor Verona, Francesco Spiridon Verona, descendent al familiei Verona, a fost de asemenea căpitan de marină civilă şi armator de corăbii, a venit din golful Cattaro, aflat pe coasta Dalmaţiei, azi Kotor, Muntenegru, fiind însărcinat de Principele Munteniei, Gheorghe Bibescu, cu organizarea unei flote comerciale şi a unei case de comerţ cu cereale la Brăila, loc unde s-au stabilit la venirea în România.

Arthur Verona (n.1867 Brăila – d.1946 Bucureşti), una din figurile importante ale picturii româneşti din generaţia postclasică, a absolvit, în 1888, Academia militară din Viena. De asemenea, pictorul a efectuat studii de pictură la Viena şi în Italia, dar şi la München cu Fritz von Uhde şi Simon Hollósy. Şi-a continuat educaţia la Paris, în cadrul Academiei Julian, iar în 1896 şi 1897 a participat la primele colonii în cadrul Şcolii de pictură de la Baia Mare. Referinţe despre activitatea artistică şi profesională aici: ARTHUR VERONA-DATE BIOGRAFICE

Ida Verona (n.1861 Brăila – d.1926 Prčanj, Kotor, Muntenegru), una dintre surorile pictorului Arthur Verona, a fost o foarte talentată scriitoare în limba franceză. A scris romane, piese de teatru şi poezii, primul volum publicat in 1882 „Quelques fleurs poétiques”. Cel de-al doilea volum de poezii „Mimosas” a fost publicat în 1885, la Paris, iar manuscrisul se regăseşte la Biblilioteca naţională a Franţei. A avut o interesantă corespondenţă cu scriitori ai vremii precum Anatole France sau Paul Bourget.

Talentat autor de miniaturi, Nicolae Henri Verona (n.1862 Brăila – d.1938 Bucureşti) a absolvit o şcoala de arte plastice la Paris, s-a stabilit la Herţa, unde s-a căsătorit, la 29 iunie 1892, cu Ecaterina Kazimir, fiica lui Panait Kazimir, prefect de Dorohoi, deputat, senator şi vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor în perioada 1858 – 1887. Henri Verona, la rândul său, s-a dedicat activităţii politice, fiind consilier comunal de opoziţie în 1903, deputat de Dorohoi 1904 – 1907, senator 1910 – 1912 şi prefect de Dorohoi din partea Partidului Conservator, în perioada 1912-1913. După încheierea armistiţiului din 1918, a fost, din nou, senator, în timpul guvernului Marghiloman.

Paul Verona (n.1897 Herţa – d.1966 Bucureşti) a fost educat în ambianţa plină de rafinament a conacului de la Herţa, iar copilăria i-a fost inspirată atât de lucrările de artă ale tatălui sau, Nicolae Henri Verona, cât şi de cele ale lui Arthur Verona. Paul Verona s-a înscris la Facultatea de Drept şi Istorie din Iaşi, urmând şi cursurile Şcolii de Belle Arte. A renunţat la drept şi s-a dedicat în exclusivitate picturii, în 1921 întorcându-se în ţară ca absolvent a două înalte şcoli de artă: Academia Julian şi La Grande Chaumière. A fost deputat în timpul guvernului Iorga – Argetoianu. În 1938, s-a căsătorit cu Carmen Sauciuc-Săveanu, fiica lui Teofil Sauciuc-Săveanu, profesor universitar de istorie veche, arheolog şi şef de săpături pe şantierul de la Callatis, membru marcant al Partidului Naţional-Ţărănesc, ministru al Bucovinei şi membru corespondent al Academiei Române. În 1939, s-a născut Tudor Nicolai Verona, fiul pictorului, iar 3 ani mai târziu şi fiica, Irinel Verona. La 15 ianuarie 1966, la Bucureşti, pictorul a trecut la cele veşnice. Lucrările sale au fost achizţionate de Ministerul Artelor şi Cultelor, Muzeul Toma Stelian şi de Pinacoteca Municipiului Bucureşti şi au figurat la expoziţii de artă românească deschise în ţară şi străinătate.

Astăzi, tradiţia pictorilor familei Verona este dusă mai departe de Cristina Verona Tobi (n.1988 Bucureşti), fiica lui Tudor Verona. În timpul studiilor de licenţă şi master în cadrul Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii Bucureşti, aceasta a urmat, timp de trei ani, şi cursurile Şcolii de Artă a Municipiului Bucureşti, Secţia pictură. A expus în expoziţii de grup, dar şi individuale, lucrările reflectând dragostea acesteia pentru cai şi peisaje. Totodată, şi-a dezvoltat cunoştinţele în domeniul comunicării şi în cel al managementului cultural, printr-o serie de studii atât în ţară, cât şi în străinătate. Cristina Verona s-a implicat activ în realizarea şi promovarea de programe culturale în cadrul instituţiilor publice, precum Ministerul Culturii, Ministerul Afacerilor Externe sau Administraţia Prezidenţială, dar şi ca manager al Muzeului Naţional Cotroceni. Este fondatoarea MUSEO „Arthur Verona” şi a ACADEMIEI DE BELLE ARTE „Arthur Verona”.

Pictura celor care au purtat acest nume de adâncă rezonanţă istorică pare a fi plasată sub o zodie prea puţin favorabilă. În epoci diferite, reflectând mentalităţi artistice diferite, ei au trăit din plin drama înstrăinării, a îndepărtării forţate de tărâmul atât de drag al Herţei, despărţirea de colecţii adunate cu migală şi pasiune, pierderea repetată şi la fel de dureroasă a unei importante părţi din creaţia lor. Azi, după mai bine de o jumătate de secol de la trecerea în nefiinţă a lui Artur Garguromin Verona şi după aproximativ patru decenii de la moartea lui Paul Verona, lectura lucrărilor semnate de ei este în măsură să pună în valoare prezenţa a două persoalităţi distincte, aflate mereu în căutarea autenticităţii pe calea exprimării de sine.”[Pictorii familiei Verona/Mariana Preutu,Branduşa Răileanu-Bucureşti:Humanitas,2002]

Detalii despre operele celor trei mari pictori români: Nicolae Henri Verona, Arthur Verona şi Paul Verona se găsesc în „Pictorii familiei Verona/Marina Preutu,Brandusa Raileanu.-Bucuresti:Humanitas,2002”. De asemenea, detalii despre întreaga istorie a familiei Verona se găsesc în „Monografia familiilor Verona şi Kazimir”.