Istoria



În lumea artei româneşti, rezonanţa numelui Verona este complexă, acesta sugerează atât vocaţia pentru pictură a celor trei membri de seamă ai acestei familii: Arthur Verona, Nicolae Henri Verona şi Paul Verona, cât şi iubirea pentru istoria şi frumuseţile pământului românesc.

Familia Verona a fost înnobilată în 1478, vechime semnalată în oraşul Scutari din Albania, stăpânită de veneţieni. Titlul de nobleţe a fost câştigat cu sabia datorită vitejiei prin care s-au distins câţiva dintre membrii acesteia în cadrul armatei veneţiene din Verona.

ARTHUR VERONA – DATE BIOGRAFICE:
1867 — conform actului de botez, Arthur Petre Anton Bartolomeu Francisc Maria Verona s-a născut, la Brăila, în data de 24 august.

1888 — a absolvit Liceul real din Cernăuți și s-a înscris la Academia Militară Tereziană din Viena.

1891 — a absolvit Academia Militară din Viena și a devenit ofițer.

1895 — a plecat la München pentru studii de pictură și a lucrat sub îndrumarea profesorilor Fritz von Uhde și Simon Hollósy. Ultimul dintre ei era un bun cunoscător al limbii române și a fost întemeietorul cunoscutei Școli de pictură de la Baia Mare.

1898 — lucrarea „În codrii Herței” a fost expusă la București în cadrul Expoziției artiștilor în viață (Salonul Oficial).

1899 — a plecat la Paris pentru a studia la Academia Julian. Aici i-a avut ca profesori pe Jean-Paul Laurens, William-Adolphe Bouguereau și Gabriel Ferrier. A participat la Expoziția internațională de la Paris (Secția românească).

1901 — a fondat societatea Tinerimea artistică în data de 3 decembrie. A participat la Salonul Oficial de la Viena.

1902 — a participat la prima expoziție organizată de către Tinerimea artistică în data de 1 martie în spațiile expoziționale ale Ateneului Român. Tot în acest an, și-a organizat prima expoziție personală la Ateneul Român, ocazie cu care a fost apreciat de către pictorul Nicolae Grigorescu.

1904 — la 18 septembrie, s-a căsătorit cu Maria Zerman și s-a stabilit la București.

1907 — a participat la cea de-a V-a expoziție organizată de Tinerimea artistică și a realizat pictura monumentală intitulată „Cosașii”. În data de 4 iulie a devenit membru al Ordinului Coroana României în grad de ofițer. A pictat la Brăila.

1909 — în data de 7 iulie a fost decorat cu Medalia Bene Merenti clasa I-a. A pictat plafoanele palatului colecționarului Ioan Kalinderu.

1910 — a fost ales președinte al Societății Tinerimea artistică. A participat la Expoziția Salonului de la München unde a fost distins cu Medalia de aur și a realizat pictura tavanelor la Palatul Gheorghe Cantacuzino. Ministerul lucrărilor publice i-a dat comanda de execuție a unui perete al palatului ministerului. În acest an a realizat și peisajul monumental Valea Oltului, de circa 20 mp. Această lucrare nu a rezistat timpului deoarece a fost distrusă în timpul bombardamentelor din anul 1944.

1916 – 1918 — pe timpul primului război mondial, Arthur Verona a făcut parte din divizia generalului Ioan Dragalina. S-a distins cu acte de bravură și a fost decorat cu Ordinul național „Steaua României” cu Spade și gradul de Cavaler cu panglică, cu Virtutea militară si cu Crucea comemorativă a războiului din 1916 – 1918 cu baretă. A fost luat prizonier și a fost trimis în lagărul de la Şopron, Ungaria. Cu această ocazie a restaurat capela Olmutz.

1917 — un număr de lucrări realizate de Verona au plecat împreună cu Tezaurul României în Rusia. Din mărturiile familiei, unele din ele au fost restituite în anul 1956 şi repartizate Galeriei Naționale a Muzeului de artă al R.P.R.

1918 — s-a întors în România și lucrările sale au participat la expoziție retrospectivă a Tinerimii artistice de la Ateneul Român, alături de cele ale lui Theodor Aman, Ștefan Luchian, Nicolae Grigorescu, Apcar Baltazar, G.D. Mirea precum și a altor artiști dispăruți sau absenți din ultimii zece ani, dar care aveau lucrări în colecții particulare sau în galeriile statului.

1919 — a fost inițiatorului înființării unei Academii Libere de pictură ca o ripostă la academismul lui G.D. Mirea de la Școala de Belle Arte din București.

1923 — a devenit membru în comisia de achiziționare și evaluare a pieselor de artă din cadrul Ministerului Cultelor și Artelor.

1924 — a făcut parte din juriul care a selecționat lucrările care au participat la bienala de la Veneția. Șase lucrări executate în ulei, din care una era o frescă aplicată pe lemn, au fost realizate de Arthur Verona. Cu acestă ocazie, regele Italiei i-a cumpărat tabloul intitulat „Nuntă în Moldova”. În data de 30 mai, a devenit membru al Ordinului Steaua României. În același an, a făcut parte din juriul Salonului Oficial din București.

1926 — Regina Maria a României i-a dat comanda pentru executarea picturilor murale de la Capela Castelului Bran pe care a și realizat-o până la sfârșitul anului. A fost numit, tot în acest an, în juriul Comisiei monumentelor istorice și la Salonul Oficial.

1927 — a pictat pe Maica Domnului în biserica de la Preany Kattor din Iugoslavia.

1932 — a primit din nou Ordinul Meritul Cultural pentru arte plastice în grad de Cavaler clasa I-a din partea Ministerului Instrucțiunii Publice.

1935 — Casa Regală a României i-a dat comanda de execuție în frescă a tavanului Scării Voievozilor din Palatul Regal. Lucrarea poartă numele de „Apoteoză”. Un incediu izbucnit la atelierul său din strada Grigore Alexandrescu numărul 10, i-a distrus 100 de lucrări, obiecte de artă, schițe și o colecție de artă populară. George Oprescu i-a oferit sprijin în acest accident nefericit.

1937 — a participat la Expoziția Tinerimii artistice cu două proiecte de realizare a picturilor murale de la Capela Cimitirului Bellu, intitulate „Viața și moartea” și „Iubirea și credința”.

1940 — a devenit profesor la Școala superioară de pictură și sculptură bisericească aflată pe lângă Arhiepiscopia Bucureștilor și care a fost înființată de către Patriarhul Nicodim. Aici a predat cursuri tehnice de pictură de icoane și a condus atelierul de lucrări practice.

1941 — în data de 8 aprilie, generalul Ion Antonescu a semnat decretul de naturalizare a lui Arthur Verona.

1945 — cu ocazia ședinței Sindicatului Artelor Frumoase din data de 26 august, Arthur Verona a fost ales ca reprezentant al artiștilor plastici la Congresul general al scriitorilor, artiștilor și ziariștilor. A participat la Salonul Oficial din noiembrie – decembrie cu lucrările intitulate „Cârciumă”, „Flori de primăvară” și „Fiul Fecioarei” (frescă).

1946 — s-a stins din viață la Bucureşti, la 29 martie.

1947 — in memoriam, Ministerul Artelor a organizat o mică expoziție comemorativă.
În Bucureşti şi Botoşani există străzi care poartă numele lui Arthur Verona. Calcanul casei aflat la intersecția străzii Arthur Verona cu Dionisie Lupu din București a devenit din anul 2005 un punct de atracție al artiștilor urbani, care au realizat picturi murale ce au intrat în memoria colectivă a bucureștenilor.